SnowKite si Snowboarding pe soare in Valea Dorului

scris de Titus / Lasa un comentariu
16.02.2010

Continuam seria weekend-urilor de munte, pentru ca vremea este perfecta pentru Snowboarding, Ski si alte sporturi de zapada. De data asta, drumul m-a dus in Bucegi, la Valea Dorului, in Siana. M-am dus acolo la invitatia lui Marian, care mi-a propus sa incerc kite-ul(1) pentru prima data. Am petrecut 2 zile la 2000 de metri, la cabana Miorita – nu zic mai multe, doar ca merita sa stai acolo(mancare+cald+jocuri de biliard si ping pong la parter).

In prima zi, am plecat dis de dimineata din Brasov, in speranta ca o sa prindem o zi intreaga de dat. Am plecat pe o ninsoare destul de puternica, dar speram totusi sa putem sa urcam pana la 1400 de metri cu masina(lucru care s-ar fi dovedit foarte util pentru plecarea de duminica, o sa vezi mai jos de ce). In fine, am urcat pana pe la 1200, cand drumul s-a blocat din cauza masinilor care nu mai puteau sa urce si din cauza faptului ca la 1400 nu mai erau locuri de parcare(doar era weekendul cu ziua indragostitilor).

Dupa ce am impins masina si am decis sa ne intoarcem la baza, in Sinaia, am zis ca trebuie sa compensam pentru timpul pierdut – era deja 10 trecut de jumatate. Ne-am pus placile in picioare si ne-am legat de masina cu un cablu de kiting, cu care am fost tractati. Asa am coborat de la 1200 pana la Taverna Sirbului, in viraje si ocolind crengile lasate de la atat de multa zapada.

Am ajuns la 2000 de metri dupa inca o ora si ceva, pentru ca se aglomerase deja la telecabine si a trebuit sa petrecem niste timp la cozi. Problema a fost cand am ajuns sus, pentru ca batea foarte tare vantul si viscolea zapada, fapt ce facea imposibila ridicarea unui kite. Mai mult, am incercat sa ma dau 2 manse(am zis incercat pentru ca nu pot numi “dat” ceea ce am facut). Ceata si viscolul erau asa de puternice pe Valea Dorului, incat nu vedeai la 5 metri in fata, iar viscolul iti umplea in 2-3 minute ochelarii de zapada si nu mai vedeai deloc. Am coborat o mansa in 15 minute, mult peste timpul meu obisnuit de coborare. Momentul in care am zis ca nu ma mai dau a fost cand m-am trezit de-a curmezisul partiei, eu fiind convins ca ma duc in continuare in jos.

Asa s-a incheiat ziua 1, un pic frustrant pentru noi, pentru ca nu am reusit nici sa ne dam, nici sa inaltam kite-urile.

A doua zi am avut parte de o surpriza foarte placuta – soare si cald, senin, un pic de vant, deci vreme perfecta pentru o zi de dat si de inaltat kite-uri.

DSC00433

Citeste tot »


----------------------------
Adauga ceva la articol

Alte articole despre: , , , ,
----------------------------