Cam in asta consta zorbingul – un sport extrem ce a luat nastere in Noua Zeelanda pe la mijlocul anilor ‘90. Dwayne van der Sluis si Andrew Akers sunt inventatorii acestui sport si implicit inventatorii sferelor din material termoplastic poliuretanic transparent. Pe scurt, aceste material este foarte flexibil, rezista la zgarieturi si temperaturi extreme.

Cum arata un zorb?

Ca o sfera cu un diametru de 2,6 pana la 3,8 metri ce contine in interior un o alta sfera mai mica in care sta cal pasionat de sporturi extreme. Poate fi colorat in toate noantele curcubeului si contine o mica gaura sau un mic fermoar prin care se poate face intrarea.

Este sigur?

Da, este probabil unul din cele mai sigure sporturi extreme avand in vedere ca participantul sta in sfera interioara, mai mica, la o distanta destul de mare de pamant.

Cum se practica?

In principiu pe dealuri: omul intra in zorb si merge in el asemeni unui hamster pentru a actiona zorb-ul. Sfera se duce de-a dura la vale iar participantul este dat cu capul de toti peretii daca nu este legat. Exista si o varianta a sportului in care participantul este legat in interiorul zorbului. Alteori se poate adauga apa in interiorul zorbului pentru a spori gradul de distractie – asta se numeste “aqua ride”.

Exista si doua recorduri in Guinness Book of World Records: Cel mai lung drum parcurs cu un zorb il detine Steve Camp – 570 metri. Cea mai mare viteza prinsa intr-un zorb o detine Keith Kolver – 52 de kilometri la ora.

Unde se poate practica in Romania zorbingul?

Nu exista un loc permanent in care se poate practica acest sport in Romania dar pana acum cele mai multe actiuni de acest gen au avut loc in Cheile Rasnoavei.

De fapt pentru a practica acest sport ai nevoie de macar alti 17 oameni care sa vina cu tine. Pentru 3 ore de zorbing alaturi de 17 oameni trebuie sa platiti (impreuna) 400 de euro. (vezi mai multe detalii despre preturi aici)

Putem face o paralela intre bungee-jumping si zorbing – amatorii de bungee-jumping nu-si cumpara singuri echipamentul ci practica acest „sport” (Daca-l putem numi asa) doar in locuri organizate. Acelasi lucru se intampla si cu zorbingul.

A facut cineva zorbing? Cum a fost? Ne strangem odata 20 de oameni sa facem zorbing in Cheile Rasnoavei?

N-am facut prea multe ture cu el, pentru ca ma dadeam doar prin fata standului tipului care mi l-a dat la testat(imi pare rau ca nu mai stiu ce am facut cu cartea lui de vizita), insa a fost suficient sa imi dau seama ca am descoperit o alternativa de primavara-vara-iarna pentru snowboard. Sportul se numeste flowboarding si a aparut la inceputul anilor 1990, in California. Doi snowboarderi, Pieter Schouten si Mike Simonian, au creat un snowboard de asfalt, cu 14 roti, asezate in forma de semicerc. Totusi, pana in 2000, cand firma FlowLab a pus in vanzare primele flowboarduri, sportul a ramas la stadiul de experiment.

Diferenta mare fata de skateboard

Desi aparent are cam aceeasi forma si dimensiune, flowboardul difera fundamental de skateboard prin modul de virare. Faptul ca rotile sunt asezate in forma de semicerc nu mai fac axul un element reglabil, pe care sa poti sa strangi sau sa il slabesti, ca sa virezi mai accentuat. Din contra, flowboardul vireaza atunci and cand apesi suficient de tare pe una din margini si rulezi placa pe un set de roti exterioare.

Sistemul de 14 roti se numeste DEEP CARVE SYSTEM(DCS). Faptul ca rotile sunt dispuse in arc permite sa te apleci mult mai mult decat ai putea sa o faci pe un skateboard. In plus, daca vrei sa reduci viteza, faci viraje(exact ca pe snowboard) si pui in miscare, alternativ, rotile de pe lateral, aflate in repaus. Cu asta am raspuns si la intrebarea : ”Cum ma opresc?!”

Locul ideal de dat pentru flowboard

Daca te gandesti sa iti iei unul, trebuie sa incepi sa cauti alternative la datul din picior ca sa accelerezi. Cauta locurile cu pante in orasul tau, undeva unde sa nu fie un trafic excesiv de ridicat. De exemplu, un loc foarte bun de dat, in Bucuresti, e parcul Herastrau, unde sunt destul de multe pante pe care poti sa iti exersezi slalomul printre oamenii iesiti la plimbare. Ai grija totusi, sa porti echipament de protectie, macar la inceput.

Flowboardul vine in trei dimensiuni

Mic, mediu si mare.

Varianta de 32 de inch(81,28 cm) e potrivita pentru riderii mici sau pentru cei care vor sa se dea foarte mult prin skatepark-uri sau sa sara peste diverse obstacole. E cea mai apropiata, ca senzatie, de skateboard.

Varianta de 36 de inch (91,44cm) e cel mai bun compromis intre trick-uri si senzatia de snowboard. Dimensiunea asta se potriveste pentru riderii foarte inalti si e mult mai stabila decat varianta mai scurta, de 32.

In fine, flowboardul de 42 de inch (106,88 cm) se apropie de surf si snowboard, ca stil de virare. Daca cel de 36 e mult mai stabil, flowboardul de 42 e recomandat doar pentru riderii avansati, care pot sa controleze o placa atat de mare. Totusi, acesta e modelul oficial de concursuri, deci daca vrei sa faci performanta, tot va trebui sa il incerci la un moment dat.

Mi-am cumpărat unul(mic, altul nu aveau ) și m-am dat deja de cateva ori prin Herastrau si pe trotuarele din Bucuresti. Senzatia e foarte asemanatoare cu snowboardul. Uita-te la clipul de mai jos ca sa intelegi despre ce vorbesc:

Flowboarding session from Freejump.ro on Vimeo.

*sursa foto wikimedia

Simulare Surf from Freejump.ro on Vimeo.

Cum functioneaza indoboardul?

In primul rand, placa este acoperita cu un griptape(2), care te nu te lasa sa aluneci in momentul in care te urci. Sub placa se afla doua opritoare de lemn, care mentin intr-un loc relativ fix partea cilindrica a echipamentului, care altfel ar zbura de sub orice rider in cateva fractiuni de secunda. Principiul pe care functioneaza indoboardul este de miscare a centrului de greutate, ca sa te echilibrezi. Practic, trebuie sa te misti in contratimp cu partea cilindrica si sa te mentii cu boardul cat mai central posibil.

Miscarea de urcare:

Daca stii sa te dai bine pe skateboard, miscare de urcare e aproximativ aceeasi. Iti iei avant si sari pe placa, asigurandu-te ca piciorul din fata atinge primul placa, urmat in fractiunea urmatoare de piciorul din spate(daca nu stii cu care picior sa te duci in fata, citeste ghidul nostru despre Skateboarding, unde am scris despre cum iti dai seama daca esti cu stangul sau cu dreptul in fata(goofy sau regular). Miscarea asta ar trebui sa te duca in pozitia fundamentala pentru indoboard – picioarele usor departate, genunchii flexati si cu cilindrul undeva intre picioare, sub placa.

Cum iti tii echilibrul:

Trebuie sa te misti continuu – din picioare, din maini, din corp – e un exercitiu fizic destul de complet, daca il faci de-a lungul a mai mult de 30-40 de minute(desi in clip apare doar 1 minut, eu am petrecut mai bine de 2 ore pe indoboard – cu pauze – si am fost destul de obosit dupa). In momentul in care placa tinde sa se deplaseze spre un capat sau altul al cilindrului, tu trebuie sa iti deplasezi greutatea in sensul opus, ca sa misti placa inapoi inspre pozitia de echilibru.

Ai grija, pentru ca, la inceput, poti sa cazi, in momentul in care placa iti fuge de sub picioare. Incepe cu ajutorul cuiva, de care sa te tii, sau cauta obiecte de sprijin langa tine. Cel mai bine este sa incepi pe un covor mai gros sau pe o suprafata mai putin dura, pentru ca asa ai echilibru mult mai bun. Dupa ce ai inceput sa te tii bine pe placa, poti sa treci la suprafete mai dure.

Se pot face si trick-uri pe indoboard, insa pentru asta o sa scriu un articol separat.

Indoboardul se gaseste si la noi si costa intre 580 si 820 de lei(in functie de model: Original, Mini Pro, Surf Pro, Indo Kicktail, Indo Mini Kicktail) si poate fi o distractie interesanta in garaj sau intr-un spatiu mai larg(desi poate fi folosita in sufragerie, dar nu garantam pentru siguranta bibelourilor ). Poti sa pui bani cu mai multi prieteni, cumparati unul si faceti intalniri de dat, pana cand reusiti sa invatati. Apoi poti sa iti cumperi unul propriu.

p.s. exista si un grup de Facebook al pasionatilor de indoboarding.

In prima zi, am plecat dis de dimineata din Brasov, in speranta ca o sa prindem o zi intreaga de dat. Am plecat pe o ninsoare destul de puternica, dar speram totusi sa putem sa urcam pana la 1400 de metri cu masina(lucru care s-ar fi dovedit foarte util pentru plecarea de duminica, o sa vezi mai jos de ce). In fine, am urcat pana pe la 1200, cand drumul s-a blocat din cauza masinilor care nu mai puteau sa urce si din cauza faptului ca la 1400 nu mai erau locuri de parcare(doar era weekendul cu ziua indragostitilor).

Dupa ce am impins masina si am decis sa ne intoarcem la baza, in Sinaia, am zis ca trebuie sa compensam pentru timpul pierdut – era deja 10 trecut de jumatate. Ne-am pus placile in picioare si ne-am legat de masina cu un cablu de kiting, cu care am fost tractati. Asa am coborat de la 1200 pana la Taverna Sirbului, in viraje si ocolind crengile lasate de la atat de multa zapada.

Am ajuns la 2000 de metri dupa inca o ora si ceva, pentru ca se aglomerase deja la telecabine si a trebuit sa petrecem niste timp la cozi. Problema a fost cand am ajuns sus, pentru ca batea foarte tare vantul si viscolea zapada, fapt ce facea imposibila ridicarea unui kite. Mai mult, am incercat sa ma dau 2 manse(am zis incercat pentru ca nu pot numi “dat” ceea ce am facut). Ceata si viscolul erau asa de puternice pe Valea Dorului, incat nu vedeai la 5 metri in fata, iar viscolul iti umplea in 2-3 minute ochelarii de zapada si nu mai vedeai deloc. Am coborat o mansa in 15 minute, mult peste timpul meu obisnuit de coborare. Momentul in care am zis ca nu ma mai dau a fost cand m-am trezit de-a curmezisul partiei, eu fiind convins ca ma duc in continuare in jos.

Asa s-a incheiat ziua 1, un pic frustrant pentru noi, pentru ca nu am reusit nici sa ne dam, nici sa inaltam kite-urile.

A doua zi am avut parte de o surpriza foarte placuta – soare si cald, senin, un pic de vant, deci vreme perfecta pentru o zi de dat si de inaltat kite-uri.

In prima parte a zilei, m-am dat cateva manse, sa ma dezmortesc si sa incerc niste linii noi pe vale. Cand am fost in Austria, am reusit sa ating peste 60 de KM/h cu placa, in coborare. Atunci mi-am propus sa depasesc viteza asta si ziua de duminica a fost perfecta pentru incercare – partie proaspat batuta cu ratrack-ul(2).

Date: 14.02.2010 10:41 am, Distance: 0,97 kilometers, Elapsed Time: 02:12.0, Avg Speed: 26,5 km/h, Max Speed: 98,8 km/h, Avg Pace: 02′ 16″ per km

Mi-am depasit recordul de viteza pe snowboard – tehnica pe care am folosit-o este destul de simpla, am mers in linie dreapta pana cand placa a inceput sa vibreze, moment in care am franat. Am repetat ciclul asta de cateva ori, pana am atins viteza maxima.

Dupa ce mi-am facut damblaua cu viteza si datul in prima parte, am mers in varful partiei, unde lumea se stransese pentru cateva sesiuni de kiting. Toata treaba asta cu kite-ul nu este asa de complicata, daca esti atent la inceput la cateva reguli si sfaturi de baza. Mie a avut grija Marian sa imi explice lucrurile de baza, ca sa pot sa manuiesc kite-ul.

Zona in care te joci cu kite-ul se numeste fereastra de vant (3) si se gaseste in functie de directia din care bate vantul. Te asezi cu spatele in vant si desenezi o sfera imaginara. Imparti sfera cu ajutorul mainilor intinse si obtii sfertul de sfera in care se afla fereastra de vant. Kite-ul, dupa ce il ridici de la sol, se tine cat mai aproape de zenit(adica deasupra capului, aproape vertical). Daca il cobori, la 45 de grade, in fereastra de vant, intra in power (4) si te ridica de la pamant. Daca se intampla asta, trebuie sa dai drumul barii de comanda si sa il prinzi cu ajutorul corzii de siguranta si aterizeaza de unul singur.

Kite-ul se controleaza cu ajutorul unui sistem de corzi si o bara principala de comanda. Pentru decolare, trebuie sa tragi puternic de cabluri si bara, pana cand kite-ul prinde suficient vant. Apoi, ca sa il mentii la zenit, in zona in care te poti juca cu el, trebuie sa il manevrezi tragand de bara in stanga(pentru viraj de stanga) si in dreapta(pentru viraj de dreapta). Virajul functioneaza pe baza de tensiune in fir, asa ca trebuie sa actionez bara astfel incat firul din directia virajului sa fie cel tensionat, iar celalat fir este mai liber.

Nu iti povestesc mai multe, te las sa te uiti la niste poze:

Daca vrei sa te apuci de kiteboarding, ia legatura cu Marian, pe Facebook si inscrie-te la un curs pentru incepatori.

Aventuracard este un aerodrom de la marginea Sirnei, la vreo 30 de km de Bucuresti. Practic e un camp imens, unde te poti da cu motodeltaplanul, cu avionul usor, gyrocpterul si cu motoparapanta. Toate aparatele astea de zbor decoleaza si aterizeaza direct pe iarba, chestie care adauga la senzatiile tari din timpul zborului.

Acum cuvintele nu prea au locul aici, asa ca o sa va las cu 2 clipuri filmate la aerodrom, care descriu destul de bine senzatia pe care o ai cand zbori cu aparatele de acolo.

Asa se simte zborul cu avionul de la Sirna. Daca ai si muzica buna in casti, poate fi o doza de adrenalina, in lipsa zapezilor(asta pentru amatorii de snowboading si ski).

Nu puteam sa las pe dinafara motodeltaplanul, unul din cele mai spectaculoase aparate de zbor, din punctul meu de vedere, alaturi de gyrocopter(care apare in a doua parte a clipului).

Daca tot nu te-am convins sa merita sa mergi la Sirna sa te dai prin aer cu aparatele lor, la asa mica distanta de Bucuresti, atunci poate pozele de mai jos o sa o faca

Bloggerii s-au distrat, au scris despre asta:

Zoonapolitikon, Roxana si Alex, Visurat, Piticu, Clickio, Dugy, Alex.

Ce zici? Merita sa te dai prin aer? Noi zicem ca da!

p.s. muzica din clipuri este de pe OpenSourceMusic