In cazul in care nu stii ce e un flowboard si cum se practica flowboardingul, am scris un articol despre asta aici.

Ca sa intelegi putin contextul, in Bucuresti exista destul de putine locuri de unde poti sa iti dai drumul si sa prinzi un pic de viteza, ca sa te bucuri de senzatia misto pe care ti-o da flowboardul. Saptamana trecuta am facut 2 vizite, una in Parcul Carol si una in Parcul Rominceanu.

Parcul Rominceanu se afla in apropiere de Academia Militara – locul e perfect, pentru ca acolo se afla cea mai abrupta panta din Bucuresti(chiar daca e pe drum). Parcul, asa cum era si normal, se afla si el in panta, una dintre ele fiind destul de lunga, abrupta si neteda ca sa te poti da cu flowboardul.

Am filmat un clip cu coborarea de pe panta din Rominceanu:

Flowboarding in parcul Rominceanu from Freejump.ro on Vimeo.

Partea cea mai interesanta cu flowboardul e oprirea, pe care trebuie sa o incerci de destul de multe ori inainte sa iti reuseasca. Miscarea pe care o folosesc eu e cea de aplecare succesiva pe margini, ca sa pun in miscare rotile din extreme. Ele fiind oprite in mod normal, in momentul in care ating pamantul, reduc din viteza pana cand incep sa se invarta. Dupa un timp, am invatat sa combin miscarea asta cu un powerslide. Ce-i drept, nu mi-a iesit decat powerslide1-ul de exterior, cel de interior mi-a cauzat niste probleme.

In parcul Carol ai un pic mai multe optiuni daca vrei sa te dai cu flowboardul, insa e si mai mult de urcat si alergat, ca sa prinzi cele mai bune pante. Pe ambele parti ale parcului, dinspre Tineretului spre Unirii, se afla 2 alei in panta. O recomand cu caldura pe cea din partea stanga, cum cobori, pentru ca te lasa sa prinzi mult mai multa viteza pana jos. In plus, pe partea stanga exista 3 pante foarte abrupte care duc spre centrul parcului, unde poti sa iti maximizezi viteza.

Spuneam mai sus ca nu mi-au iesit powerslide-urile de interior. Exact pe o panta abrupta de care povesteam mai sus, am zburat de pe asfalt drept in bordura si peste o radacina de copac. M-am lipit de un gard, pentru ca luasem virajul cu viteza mult prea mare.

Cateva concluzii dupa cele 2 iesiri cu flowboardul:

- atentie mare la curbele in viteza
- in momentul in care accelerezi, daca nu faci viraje, placa incepe sa se destabilizeze
- ai nevoie de spatiu de oprire, asa ca nu e o optiune prea buna sa mergi prin zone aglomerate
- daca nu ai cazut, inseamna ca nu ai incercat suficient de multe pe placa

In prima zi, am plecat dis de dimineata din Brasov, in speranta ca o sa prindem o zi intreaga de dat. Am plecat pe o ninsoare destul de puternica, dar speram totusi sa putem sa urcam pana la 1400 de metri cu masina(lucru care s-ar fi dovedit foarte util pentru plecarea de duminica, o sa vezi mai jos de ce). In fine, am urcat pana pe la 1200, cand drumul s-a blocat din cauza masinilor care nu mai puteau sa urce si din cauza faptului ca la 1400 nu mai erau locuri de parcare(doar era weekendul cu ziua indragostitilor).

Dupa ce am impins masina si am decis sa ne intoarcem la baza, in Sinaia, am zis ca trebuie sa compensam pentru timpul pierdut – era deja 10 trecut de jumatate. Ne-am pus placile in picioare si ne-am legat de masina cu un cablu de kiting, cu care am fost tractati. Asa am coborat de la 1200 pana la Taverna Sirbului, in viraje si ocolind crengile lasate de la atat de multa zapada.

Am ajuns la 2000 de metri dupa inca o ora si ceva, pentru ca se aglomerase deja la telecabine si a trebuit sa petrecem niste timp la cozi. Problema a fost cand am ajuns sus, pentru ca batea foarte tare vantul si viscolea zapada, fapt ce facea imposibila ridicarea unui kite. Mai mult, am incercat sa ma dau 2 manse(am zis incercat pentru ca nu pot numi “dat” ceea ce am facut). Ceata si viscolul erau asa de puternice pe Valea Dorului, incat nu vedeai la 5 metri in fata, iar viscolul iti umplea in 2-3 minute ochelarii de zapada si nu mai vedeai deloc. Am coborat o mansa in 15 minute, mult peste timpul meu obisnuit de coborare. Momentul in care am zis ca nu ma mai dau a fost cand m-am trezit de-a curmezisul partiei, eu fiind convins ca ma duc in continuare in jos.

Asa s-a incheiat ziua 1, un pic frustrant pentru noi, pentru ca nu am reusit nici sa ne dam, nici sa inaltam kite-urile.

A doua zi am avut parte de o surpriza foarte placuta – soare si cald, senin, un pic de vant, deci vreme perfecta pentru o zi de dat si de inaltat kite-uri.

In prima parte a zilei, m-am dat cateva manse, sa ma dezmortesc si sa incerc niste linii noi pe vale. Cand am fost in Austria, am reusit sa ating peste 60 de KM/h cu placa, in coborare. Atunci mi-am propus sa depasesc viteza asta si ziua de duminica a fost perfecta pentru incercare – partie proaspat batuta cu ratrack-ul(2).

Date: 14.02.2010 10:41 am, Distance: 0,97 kilometers, Elapsed Time: 02:12.0, Avg Speed: 26,5 km/h, Max Speed: 98,8 km/h, Avg Pace: 02′ 16″ per km

Mi-am depasit recordul de viteza pe snowboard – tehnica pe care am folosit-o este destul de simpla, am mers in linie dreapta pana cand placa a inceput sa vibreze, moment in care am franat. Am repetat ciclul asta de cateva ori, pana am atins viteza maxima.

Dupa ce mi-am facut damblaua cu viteza si datul in prima parte, am mers in varful partiei, unde lumea se stransese pentru cateva sesiuni de kiting. Toata treaba asta cu kite-ul nu este asa de complicata, daca esti atent la inceput la cateva reguli si sfaturi de baza. Mie a avut grija Marian sa imi explice lucrurile de baza, ca sa pot sa manuiesc kite-ul.

Zona in care te joci cu kite-ul se numeste fereastra de vant (3) si se gaseste in functie de directia din care bate vantul. Te asezi cu spatele in vant si desenezi o sfera imaginara. Imparti sfera cu ajutorul mainilor intinse si obtii sfertul de sfera in care se afla fereastra de vant. Kite-ul, dupa ce il ridici de la sol, se tine cat mai aproape de zenit(adica deasupra capului, aproape vertical). Daca il cobori, la 45 de grade, in fereastra de vant, intra in power (4) si te ridica de la pamant. Daca se intampla asta, trebuie sa dai drumul barii de comanda si sa il prinzi cu ajutorul corzii de siguranta si aterizeaza de unul singur.

Kite-ul se controleaza cu ajutorul unui sistem de corzi si o bara principala de comanda. Pentru decolare, trebuie sa tragi puternic de cabluri si bara, pana cand kite-ul prinde suficient vant. Apoi, ca sa il mentii la zenit, in zona in care te poti juca cu el, trebuie sa il manevrezi tragand de bara in stanga(pentru viraj de stanga) si in dreapta(pentru viraj de dreapta). Virajul functioneaza pe baza de tensiune in fir, asa ca trebuie sa actionez bara astfel incat firul din directia virajului sa fie cel tensionat, iar celalat fir este mai liber.

Nu iti povestesc mai multe, te las sa te uiti la niste poze:

Daca vrei sa te apuci de kiteboarding, ia legatura cu Marian, pe Facebook si inscrie-te la un curs pentru incepatori.

Un jib este termenul folosit de snowboarderi si de schiori pentru orice element de pe partie sau din peisaj, care poate fi folosit pentru trickuri.

Jibspot-ul este un parc amenajat pe zapada, care contine urmatoarele elemente:

• railing – tevi din metal sau din orice alt material/suprafete inguste pe care schiorii si boarderii pot aluneca
• box – suprafata din material plastic, de lungime similara cu tevile, dar pe care te poti si roti in timpul alunecarii, fiind mai lata
• mail box – numele vorbeste de la sine – e un tip de railing, mai gros, cu sectiunea asemanatoare cu o cutie postala americana
• wall ride – suprafete verticale sau aproape verticale, din plastic, pe care poti sa executi trick-uri

In Bucuresti, baietii de la Fresh-Meat, cu sustinerea si gazduirea Patinoarului ”Drumul Taberei”, au construit un jibspot permanent, format dintr-un drop-in și un butterbox. Momentan cele doua sunt singurele elemente, insa sunt suficiente ca sa inveti cum sa te dai intr-un asemenea parc, daca nu ai mai facut-o niciodata.

Cum functioneaza?

Urci pe scarile din spatele rampei(zisa si drop-in), te echipezi pe margine, iti dai drumul si urci pe butterbox, unde poti sa te rotesti, poti sa faci balans pe coada sau pe varf sau alte trick-uri similare.

Hai sa ne dam

Diseara, la ora 21:00, are loc inaugurarea parcului. Cu ocazia asta, si mai apoi in fiecare marti si joi, de la aceeasi ora 21:00, membrii Fresh-Meat vor fi acolo si te vor ajuta cu sfaturi si incurajari. Inscrierile se fac pe FORUM-ul FRESH-MEAT in topicul dedicat (“Jibtips in Bucuresti”). Gratuit.

Chiar daca afara este mai cald si s-a topit zapada, organizatorii ne-au asigurat ca vom avea zapada artificiala de la patinoar.

Ne vedem la 21:00 in Drumul Taberei?

Str. Brașov 21A, 061444, Sector 6, București
Coordonate GPS: N44.42220° E26.03604°
Mijloace transport: Autobuz: 105, 168, 221, 268, 368
Troleibuz: 90,91,93
Tramvai: 41
Metrou: Când s-or ține parlamentarii de cuvânt

Toate elementele snowpark-ului erau ingropate destul de bine in zapada pentru ca noi am deschis sezonul pe Gerlitzen. Chestia asta ne-a dat putin de lucru, asa cum am surprins mai jos, in poze:

Baietii nu s-au dat inapoi nici de la constructia de kickere, pe damburile uriase ale partiei 8. Pe acolo au fost si cateva accidente nefericite, ce puteau fi evitate daca oamenii purtau echipament de protectie.

Am avut si un concurs de schi si snowboard, dar destul de putin entuziasmant, avand in vedere ca am coborat un traseu de 300 de metri in peste 30 de secunde. Nu va povestesc mai multe despre el, pentru ca nici vremea nu a fost prea buna pentru asa ceva – zapada cadea puternic peste noi, asa de puternic incat nici sistemele de laser nu functionau si am cronometrat manual

Cred ca cel mai memorabil moment a fost ultima zi. Nu pentru ca a fost ultima, ci din motive de vreme. Am avut de dimineata pana seara soare si cer senin, ceea ce ne-a permis sa ne bucuram de absolut toate partiile de pe complexul Gerlitzen.

Vineri a fost atat de frumos incat am avut mana libera la viteza. Dupa ce m-am incalzit vreo 2-3 manse, am dat drumul la cronometru si la vitezometru si am reusit sa ating 62,7 Km/H viteza maxima si sa merg cu aprox 35km/H viteza medie pe o partie de 2,3km. N-am reusit sa bat recordul de 80km/H(autopropus), dar senzatia la peste 60km/h e absolut geniala.

In alta ordine de idei, va invit sa va dati cu mine pe partia 5, de sus pana jos, ca sa va dati seama cat de misto a fost ziua asta. Nu am dat drumul atat de tare la viteza, pentru ca mi-a fost mila de camera. Si asa mi-au degerat 3 degete .

In fine, am coborat cei 1,2 km in 3 minute, cu camera de filmat in mana. N-a fost foarte dificil, chiar daca era sa iau vreo 2 schiori cu mine. Pe partia asta lumea fie isi facea incalzirea, fie aici se incepeau cursurile de schi si snowboard de pe Gerlitzen. Priviti clipul si privelistea. (n-am pus muzica, pentru efectul de coborare )

A fost genial! Apusul de soare a pus capacul pe una din cele mai tari zile de dat.

Din pacate, a trebuit sa ma intorc in Romania cu autocarul. Cele 26 de ore de drum au fost criminale si va recomand cu caldura sa luat avionul de cate ori aveti de plecat mai departe de Ungaria/Bulgaria. Blue Air are niste destinatii destul de bune ca preturi, mai ales pentru sezonul de iarna.

Cum facem sa ne dam totusi pe zapada? Unde si cat ne costa?

Ti-am dat niste idei si intr-un articol precedent despre cum poti sa te dai cu placa sau cu schiurile prin Europa, chiar daca la noi nu este zapada, zburand cu Blue Air pana aproape de partii foarte bune, in doar 1-2 ore, din Bucuresti sau din tara. A In afara de  partiile austriece, printre care si Ossiach, spre care plec sambata pentru a va povesti de la fata locului, am mai descoperit si cateva partii importante din jurul oraselor Lyon, Torino si Salzburg.

Azi vorbim despre cateva partii prin Italia, care prezinta conditii de schi si snowboard foarte bune pentru perioada asta. Am ales zona din jurul Bergamo(se poate ajunge foarte usor cu un zbor Blue Air spre Milano-Bergamo). In zona asta am gasit 5 statiuni cu zapada si cu conditii foarte bune de schi, catre care se poate zbura direct din Bucuresti, si la preturi foarte bune (vezi la finalul articolului)

1. Cortina d’Ampezzo

Cea mai multa “zapada italiana” s-a strans acum la Cortina d’Ampezzo, unde sezonul s-a deschis inca de pe 20 Noiembrie. In cele mai inalte puncte te dai peste 110 cm de zapada numai buna de viraje si viteza. La Cortina dai peste 140 de km de partie, numai buna pentru cei care se dau de placere. Nu e o zona celebra pentru sporturi extreme, ci mai degraba o statiune de schi cu familia. Are totusi un funpark pentru entuziasti si destule zone in afara pistelor clasice, pe unde zapada nu este batuta.

La Cortina se ajunge din Bergamo(unde aterizeaza avionul Blue Air din Bucuresti), in cam 2-3 ore de mers cu masina/autobuz.

2. Pila – Valea Aosta

In Pila(Valea Aosta) nu e asa de multa zapada cum este in Cortina d’Ampezzo, insa cei 60 de cm sunt mai mult decat suficienti ca sa te poti da pe partiile ce insumeaza cam 70 de km lungime total. Partea cea mai buna din statiunea asta este snowpark-ul, mult mai complex decat in Cortina, cu kicker-e, tevi, funbox-uri si tot felul de trasee construite pe relieful din zona.

Partiile sunt deschise in Pila din 28 Noiembrie, deci poti sa mergi cu incredere in zona. Se ajunge tot din Bergamo, de la aeroport, cam in 2 ore.

3. Breuil-Cervinia

Ramanem in raza de 2 ore si jumatate de Bergamo, pentru a treia partie cu zapada din zona respectiva,
Breuil-Cervinia. Aici s-au strans tot cam 60 de cm pe cei 135 de km de partie, deci sezonul e deschis si poti sa vii cu schiul/snowboardul. Zona nu exceleaza prin niciun aspect – daca vrei neaparat sa te dai si n-ai chef sa platesti cazarea din Cortina, Breuil poate fi o varianta foarte buna. Partiile se intind de la peste 2500 de metri pana la 1500, unde se afla si statiunea in sine.

4. Bormio

Un pic mai departe, la 3 ore de mers cu masina de Bergamo, se afla Bormio, o statiune cu doar 39 de km de partie si cu inclinatii mai degraba pentru intermediari si incepatori, care apreciaza cursele lungi si nu prea dificile(cea mai lunga partie din statiune are 14 km). Unul din cele doua lucruri inedite ale zonei este oferta de skipass: iti iei un skipass de 7 zile, primesti o zi gratis peste granita, la Saint Moritz. Al doilea lucru inedit este ca Snowpark-ul din Bormio are propriul lui site, de unde poti sa iti dai seama daca merita sa mergi cu snowboardul pana acolo, ca sa te dai.

5. Preturi

Chiar daca la noi nu pare sa vrea sa ninga prea tare, poti sa te urci in avion si sa te dai prin Europa. Daca vrei sa te dai pe partiile de care am povestit, poti sa te duci in Decembrie cu 135 de Euro(calculat pe zilele de 20-27) sau intr-un weekend de Ianuarie cu 60 de  Euro(eu am luat 23-25 Ianuarie ca reper). Cu cazarea te descurci la fata locului, dar ideal iti faci si o rezervare inainte (iti recomandam booking.com, de unde am gasit si noi preturile de mai jos)

Preturile la cazare sunt in jur de 35 Euro pe noapte in Bormio, 40 Euro pe noapte in Pila, 38 Euro pe noapte in Breuil-Cervinia si 70 Euro in Cortina d’Ampezzo.

Atentie – preturile de mai sus sunt cele valabile la ora scrierii acestui articol, pentru preturile actualizate si pentru perioade diferite, intra pe site-ul Blue Air.

Distractie placuta si ne reauzim din Austria!

sursa foto

Incep cu Salzburg, pentru ca e cel mai aproape de locurile prin care am umblat si voi umbla iarna asta. In plus, orasul are pe langa el 40 de statiuni la 1 ora de mers cu masina si multe altele la o ora si jumatate, doua ore de mers, deci nu trebuie sa te chinui prea tare ca sa dai de zapada. Toate statiunile din jurul Salzburgului au si o multime de locuri de cazare, asa ca nici cu asta nu trebuie sa te preocupi prea tare.

Cea mai celebra statiune din zona si totodata cea mai recomandata schiorilor si boarderilor avansati, este Kitzbühel. Statiunea este impresionanta prin numarul de partii, care insumeaza 160 de km, de toate dificultatile si lungimile. Ele sunt deservite de 30 de telescaune, teleschiuri si telecabine. Cea mai tare ruta din zona este o partie de 35 de km, numita ruta Safari, pe care te dai cam o zi intreaga. Exista inclusiv un ghid special pentru aceasta ruta.

Special pentru boarderi, in statiunne se afla 2 halfpipe-uri, un quarterpipe si un traseu dedicat pentru slalom.

Apoi, un alt obiectiv interesant in zona este ghetarul din Kaprun, numit Kitzsteinhorn. Ghetarul e unul din locurile ideale pentru snowboarderii si schiorii experti, care au la dispozitie 130 de km de partie si 81 de zone individuale de dat. Daca vrei sa experimentezi datul la altitudini de peste 2500 de metri, in Kaprun, cel mai inalt punct de urcare te duce pana la 3029 m. Zona din jurul ghetarului are avantajul ca zapada rezista tot timpul anului. De aceea Kaprun e una din destinatiile preferate pentru snowboarderi – care vin mai ales pentru snowparkul urias, cu 23 de kickere, multe tevi si funboxuri.

Cu siguranta Salzburg e unul din nodurile principale de unde poti mai apoi sa te duci in niste locuri excelente de dat. Si nici nu e foarte greu de ajuns cu avionul din Bucuresti.

sursa foto

Apoi, trecem la Lyon, care are in apropierea sa una din cele mai tari statiuni de schi si snowboarding din lume – Les Deux Alpes. Statiunea este recunoscuta international pentru cei 220 de km de partii, din care 31 de km pentru experti. In total, in zona ai acces la 256 de partii individuale , cu zone in care te dai la peste 2500 m cam tot anul. Asa ca poate fi o alegere buna si pentru vara.

Cred ca cel mai atractiv lucru din Les Deuz Alpes este mica statiune Le Grave – una din cele mai periculoase si mai grele zone de dat din lume, unde e recomandat sa mergi insotit de un ghid, daca nu ai mai fost pe traseele respective.

Pentru snowboarderi, Les Deux Alpes gazduieste in fiecare an, pe la sfarsitul lunii Octombrie, ”World Snowboarding Exibition”, unul din primele si dintre cele mai longevive evenimente de genul din Europa. In afara de eveniment in sine, zona pune la dispozitia amatorilor un snowpark complex, cu halfpipeuri, boarder cross si cu diverse competitii de-a lungul sezonului.

Nu dureaza mult sa ajungi acolo – iei avionul din Bucuresti si in 2 ore esti la Lyon, de unde mai faci inca 2 ore pana la Les Deux Alpes. Merita toti banii zona respectiva.

sursa foto

Ultima, dar nu cea din urma, zona de dat este Torino, in Italia. Acum cei care se uita de ceva vreme la sporturile de iarna, mai ales pe Eurosport, vor sti despre ce vorbesc – Val d’Isère. Statiunea inclusa in circuitul international de sporturi de iarna este una din cele mai potrivite pentru schiorii si snowboarderii intermediari. Cei 150 de km de partie si cele 50 de instalatii de urcare te tin toata ziua ocupat.

Atractia principala a zonei este snow parkul, care este unul din cele mai mari din lume, masurand peste 35.000 de metri patrati. Acolo poti sa te tadi pe 2 piste de boardercross, un halfpipe, un quarterpipe, cateva mese, kickere si funboxuri. Fie ca esti boarder sau schior, te poti distra toata ziua acolo.

Am pus o statiune din Franta langa Torino, pentru ca e cel mai usor mod de a ajunge in Val d’Isiere, daca vrei sa vii cu avionul din Romania, din Bucuresti sau din Bacau.

Daca nu avei planuri de vacanta de iarna, poti sa te gandesti la cele 3 zone de care am povestit, pentru ca se ajunge usor cu avionul.

Din Bucuresti, preturile incep de la 39,99 Euro, cu tot cu echipamentul de schi inclus. Sfatul nostru este sa iti cauti biletul cat mai din timp, ca sa prinzi preturile cele mai mici.

Aventuracard este un aerodrom de la marginea Sirnei, la vreo 30 de km de Bucuresti. Practic e un camp imens, unde te poti da cu motodeltaplanul, cu avionul usor, gyrocpterul si cu motoparapanta. Toate aparatele astea de zbor decoleaza si aterizeaza direct pe iarba, chestie care adauga la senzatiile tari din timpul zborului.

Acum cuvintele nu prea au locul aici, asa ca o sa va las cu 2 clipuri filmate la aerodrom, care descriu destul de bine senzatia pe care o ai cand zbori cu aparatele de acolo.

Asa se simte zborul cu avionul de la Sirna. Daca ai si muzica buna in casti, poate fi o doza de adrenalina, in lipsa zapezilor(asta pentru amatorii de snowboading si ski).

Nu puteam sa las pe dinafara motodeltaplanul, unul din cele mai spectaculoase aparate de zbor, din punctul meu de vedere, alaturi de gyrocopter(care apare in a doua parte a clipului).

Daca tot nu te-am convins sa merita sa mergi la Sirna sa te dai prin aer cu aparatele lor, la asa mica distanta de Bucuresti, atunci poate pozele de mai jos o sa o faca

Bloggerii s-au distrat, au scris despre asta:

Zoonapolitikon, Roxana si Alex, Visurat, Piticu, Clickio, Dugy, Alex.

Ce zici? Merita sa te dai prin aer? Noi zicem ca da!

p.s. muzica din clipuri este de pe OpenSourceMusic

Click pe imagine pentru marire

Vă spuneam ieri în articolul despre Ossiach, de Gerlitzen, locul de dat din regiunea de sud-vest a Austriei. N-am detaliat foarte mult in articolul precedent exact ce va intereseaza mai mult – partiile, asa ca o sa o fac acum.

Muntele nostru este deservit de 15 instalatii de cablu, facute sa urce mii de turisti in fiecare zi. Ele sunt impartite in urmatoarele tipuri – ca sa fiti pregatiti cand mergeti acolo. Sunt de toate tipurile – de la telecabina, telescaune, la teleschiuri:

• - o telecabina, care va duce de la baza muntelui, pana sus, pe varf – 4 persoane
• - un telescaun cu protectie impotriva vantului – 4 persoane
• - 2 telescaune fara protectie impotriva vantului, de cate 4 persoane
• - 3 telescaune de 2 peroane
• - 1 telescaun-vedeta de 8 locuri – printre primele din lume
• - 7 teleschiuri imprastiate prin zona de schi, ca sa nu mergi deloc pe jos
• - si un teleschi pentru copii – sunkid

Programul tuturor instalatiilor este de la 8:15 la 17:00. Costurile pe zi se ridica pana la 34 Euro un skipass nelimitat(asta mai putin in cazul Snow Explosion, unde skipass-ul acesta e inclus in pret).

Bun, acum ca stim cum se urca pe Gerlitzen, trecem si pe la partii, cei 51 de km. Majoritatea partiilor sunt de dificultate medie, asa ca nu trebuie sa fiti profesionisti ca sa va dati pe Gerlitzen, cel putin pe cei 38,3 km. Daca sunteti chiar la inceput, avem 9 km de partie usoara, numai buna pentru cei care si-au pus pentru prima data schiul sau snowboardul in picioare.

Nici amatorii de senzatii mai tari nu duc lipsa de distractii pe aici. In afara de cei 3,3 km de partie dificila, speciala pentru ei, exista si 2 fun park-uri, unde pot sa iti exerseze schemele sau sa incerce unele noi. Primul fun park este destinat rail-urilor, inclusiv un rainbow destul de mare:

Al doilea fun park e pentru amatorii de adrenalina – in special pentru cei care nu a mai fost pe asa ceva – prin halfpipe-ul sapat in partie. Stiti competitiile acelea de la TV, in care Shawn White sau Palmer sar prin halfpipe? Poti sa faci si tu acelasi lucru, doar sa nu lasi casca acasa! E extrem de periculos sa te dai prin funpark fara echipament de protectie. Pe langa halfpipe, mai sunt destul de multe zone in care poti sa sari si sa iti exersezi trick-urile preferate in aer.

Sub telescaunul de 8 persoane pe Gerlitzen poti sa faci concurs cu prietenii tai sau cu oamenii care se dau in acel moment pe partie, pentru ca pe partia Neugarten(22) există un cronometru, care contorizeaza toti schiorii si snowboarderii care trec pe la punctele de cronometrare.

Acum modul in care o sa va dati pe toate cele 30 de partii ramane la latitudinea voastra, explorati, pentru ca merita sa te dai pe partiile austriace si pentru peisajele extraordinare – mai ales daca e senin.

Partiile de pe Gerlitzen au primit de-a lungul timpului aproape 1700 de voturi, cu o medie de 4,09 puncte din 5 posibile. Mai mult de doua treimi din oamenii care s-au dat pe ele au zis ca merita 4 sau 5 stele, ceea ce nu e deloc de neglijat.

sursa datelor

Daca vreti sa si vedeti unde puteti merge iarna asta cu Snow Explosion – pe Gerlitzen sunt instalate 9 camere web, cu care poti verifica usor vremea si conditiile de pe fiecare partie.

Bafta la zapada si enjoy!

p.s.: daca esti blogger, poti sa mergi pe Gerlitzen in delegatie oficiala de la Snow Explosion.
p. p. .s. dupa partie, merge o bere – recomandarea mea personala – berea produsa in Villach

Ossiach se afla in sud-vestul Austriei, la 30 de minute de granita cu Italia, intr-o zona foarte frumoasa, o vale cu un lac, in imediata vecinatate a muntelui Gerlitzen, locul de dat de astazi. In Ossiach se poate ajunge destul de usor, cu avionul pana in Viena si apoi cu masina/autocarul, aproximativ 320 de km(3 ore). Alte variante mai sunt prin Munchen(cam la aceeasi distanta de Viena) sau prin Klagenfurt(insa avioanele sunt mai scumpe din Romania in Klagenfurt).

Cel mai apropiat oras este Villach, care are aproximativ 60.000 de locuitori, magazine multe(inclusiv un H&M ). Pentru amatorii de cluburi exista cateva locatii destul de bune in oras, insa taxiul din Ossiach costa 30 de euro si dureaza ca 15 minute pana la un club din Villach.

Cam acesta e cadrul in care se afla complexul Muntelui Gerlitzen. Ca loc de dat, acest munte este cum nu se poate mai bun, varful sau de la 1911 metri avand zapada chiar si la sfarsit de Octombrie. Partiile din zona masoara in total 51 de km si sunt in numar de 30, numai bune pentru toate categoriile de schiori si snowboarderi – incepatori, avansati, experti. Pentru experti, exista 2 zone cu rail-uri, rainbow, un halfpipe si cateva funbox-uri, unde lumea poate sa exerseze scheme prin aer. Nu uitati sa va aduceti casti de protectie, ca sa nu plecati acasa cu amintiri neplacute.

Cele 30 de partii sunt deservite de 15 telescanune, teleschiuri si telecabine, deci timpul de asteptare e destul de mic, in comparatie cu statiunile de pe Valea Prahovei, unde ajungi uneori sa stai mai mult la coada decat pe partie.

Pe Gerlitzen, in Ossiach, sunt foarte mici sansele sa nu fie zapada, mai ales in plin sezon. Chiar daca se intmpla sa nu ninga, austriecii au impanzit partia cu tunuri de zapada pregatite sa umple partiile si sa asigure cele mai bune conditii de dat.

*pozele de mai sus sunt facute de mine, in vizita de weekendul trecut de la Ossiach, pentru Snow Explosion