Ziua 3 la Snow Explosion, in Ossiach, a inceput tot cu ninsoare, la fel ca ieri. Partea misto este ca au inceput sa deschida partii noi si sa se deschida trasee noi(pe langa pistele efective, unde zapada nu e batuta deloc).

N-am reusit sa fac prea multe poze, pentru ca toata ziua a fost ceata, cam pe toata suprafata de partii. Pe langa asta, am mai avut parte si de un pic de viscol, care ne-a impiedicat sa facem snowpark-ul(erau -13 grade si vant puternic). Alta alternativa nu am mai avut, asa ca ne-am dat toata ziua. Nici macar prea multe trickuri nu am putut incerca, pentru ca nu vedeam damburile si nu puteam sa risc aterizare pe gheata, chiar daca purtam casca de protectie.

Singurele trickuri nou incercate azi, au fost Wheelie si Tail Press, care presupun sa te balansezi pe partea din spate a snowboardului, in timp ce partea din fata e in aer.

Cred ca cel mai simplu e sa va arat un clip despre cum se face:
de la Transworld Snowboarding

Cat despre ziua de dat si ceata de pe partie, am invatat si mi-am reamintit cateva lucruri despre mersul pe tipul asta de vreme. Anul trecut m-am dat cel mai mult in conditii asemanatoare, pe valea Prahovei, de unde stiam o parte din reguli.

Aici, pe Gerlitzen erau aprinse toate alarmele vizuale la urcare(vat puternic, ninsoare, ceata, ger, viscolire). M-am dat din varf, pe partiile de care povesteam si ieri, inclusiv 2 portiuni in afara pistei. Am mai observat cateva chestii care pot fi utile pentru cei care se dau pe ceata, mai ales ca am avut cazuri de oameni rataciti prin padure.

Am redus lista la 3 reguli de baza pentru mersul pe ceata:

1. Nu merge niciodata singur - Ia pe cineva cu tine, ca in caz de accident sau daca va pierdeti, sunteti mai usor de gasit.

2. Prudenta – nu poti sa te dai cu aceeasi viteza. Pe ceata, damburile si denivelarile sunt foarte greu de observat asa ca ai mari sanse sa cazi si sa te accidentezi, daca mergi cu viteza mare.

3. Atentie la drum – partiile sunt marcate cu stalpi si garduri portocalii. Daca ai ajuns intr-o zona in care nu vezi pe nicio parte vreun stalp, e mai bine sa te intorci, pentru ca ai parasit partia si te poti pierde. Acum daca vrei sa te dai si in zonele din afara partiilor, ia-ti un reper si tine-te de el(telescaun, telecabina, tunuri de zapada, cabana de la baza partiei, etc.). Anunta-ti prietenii unde mergi, ca sa te poata cauta in caz ca ai disparut.

In afara de cele trei reguli, nu uita sa iei pauze, pentru ca muschii au nevoie de odihna cam o data la 2 ore. Daca nu faci asta, s-ar putea sa iti fie foarte greu sa cobori la sfarsitul zilei. Mai mult, creste riscul de carcei si febra musculara puternica, daca iti suprasoliciti muschii.

In mare masura, asta a fost radiografia zilei. Miercuri ne dam din nou, cu mentiunea ca deja ne antrenam pentru concursul de joi. Pe seara deja eram 50 de inscrisi si ne asteptam ca numarul lor sa creasca. Va povestesc joi mai multe, dupa ce moderez si concurez si eu

Bun, azi am fost pe partie si am mai multe de povestit. N-am intrat in snowpark de azi, pentru ca aveam nevoie de o zi de acomodare cu partiile.

Ne-am trezit de la 7 jumate, am mers sa mancam, pentru ca ne asteptau autocarele sa ne duca la zapada. Nu va intereseaza nici ce am mancat, nici cat a durat sa incarcam autocarele cu placi si schiuri, asa ca nu o sa va incarc cu detaliile astea.

Pe autocar am facut pe crainicul si am anuntat tot felul de chestii importante – reducerile de bauturi si de mancare, ora de plecare de pe partie, instructorii de schi si snowboard si alte mici chestii administrative. Principala problema a oamenilor ramasese zapada sau mai degraba presupusa ei lipsa.

Am ajuns la telegondola, care are un mecanism foarte interesant de prindere pentru placi, in exteriorul ei – te macina putin grija atunci cand urci, pana te obisnuiesti cu ideea ca placa ta draga sta proptita la cateva zeci de metri de pamant. Dar sistemul functioneaza si nu am pierdut nicio placa. Revenind la zapada, in statia de jos a gondolei nu prea era urma de zapada. Totul insa s-a schimbat, cand am ajuns in statia din varf, unde pe langa ca tunurile lucrau de zor sa umple partiile deja acoperite cu zapada, mai si incepuse o ninsoare.

Asa a inceput o zi misto de zapada la Snow Explosion.

M-am dat cam toata ziua pe partie, cu mici pauze de pranz si vin fiert la Apres-Ski(barul – restaurant de la mijlocul partiei, unde avem reducerile de care vorbeam mai sus). Am prins deschise 7 partii din cele peste 20, deci am avut de unde alege. Din pacate, nu am prins nicio partie foarte grea deschisa inca, dar mai avem sanse marti/miercuri, daca mai ninge in continuare.

Cred ca cele mai misto portiuni au fost pe partia dreapta, unde am putut sa imi exersez sariturile, intoarcerile si balansul. Pe acolo ne-am dat si pentru viteza si naturaletea virajelor, pentru ca partia era foarte bine batuta.

N-am putut sa ne abtinem si am luat-o pe langa partiile oficiale, ca sa testam zapada mai afanata. Am descoperit doua aspecte oarecum problematice, in sensul ca zapada era cam inghetata si nu ne afundam cat ne-am fi dorit, iar din al doilea punct de vedere, a trebuit sa urcam pe jos inapoi pe una din partiile oficiale, pentru ca drumul pe care il luasem nu ducea unde trebuie(adica la un capat de jos al unui teleschi/telescaun).

Cel mai fain telescaun trebuie sa spun ca este cel de 8 locuri, in care stai parca esti in fotoliu. Mai mult, instalatia se misca foarte repede si nu trebuie sa astepti mai mult de 10 minute, pana cand poti sa te dai din nou.

Am avut un pic de furca si cu ceata, care cand se lasa, cand se ridica, pana la punctul in care, pe partia pe care eram iesise soarele, timid.

Va las sa va uitati la poze, dupa care sa cititi sfaturile mele din experientele de azi:

Prima tura pe partie:

Inainte de prima tura pe partie, incalzeste-te. Nu pleca fara sa te fi intins putin, pentru ca ai mari sanse sa te accidentezi. Nu e nicio rusine sa faci un pic de streching inainte sa iti dai drumul pe munte in jos.

Condens si lentile:

In momentul in care ti se condenseaza ochelarii sau camera foto, poti sa le aduci destul de repede la starea initiala, cu ajutorul unui calorifer/a unei aeroterme, pe care sa pui aparatul/ochelarii. Eu asa am reusit sa ma dau cu ochelari si sa si fac poze(unele chiar din mers, daca va uitati cu atentie mai sus).

La finalul zilei, am reusit sa ii strangem pe toti cei care venisera cu autocarele la partie si sa ii ducem spre casa. N-am putut sa nu oprim la Billa, pe drum, unde fiecare a cumparat prostii/mancare, in medie de 10-15 Euro de om(deci cam 1500 Euro, avand in vedere ca eram cam 100 de oameni cu autocarele). Ziua s-a terminat cu un party despre care no sa scriu

Marti ne bagam sa amenajam snowparkul de pe Gerlitzen si sa facem un mic Jam Session la fata locului(fiecare cu ce trickuri stie). Sa vedem ce iese!

sursa foto

Incep cu Salzburg, pentru ca e cel mai aproape de locurile prin care am umblat si voi umbla iarna asta. In plus, orasul are pe langa el 40 de statiuni la 1 ora de mers cu masina si multe altele la o ora si jumatate, doua ore de mers, deci nu trebuie sa te chinui prea tare ca sa dai de zapada. Toate statiunile din jurul Salzburgului au si o multime de locuri de cazare, asa ca nici cu asta nu trebuie sa te preocupi prea tare.

Cea mai celebra statiune din zona si totodata cea mai recomandata schiorilor si boarderilor avansati, este Kitzbühel. Statiunea este impresionanta prin numarul de partii, care insumeaza 160 de km, de toate dificultatile si lungimile. Ele sunt deservite de 30 de telescaune, teleschiuri si telecabine. Cea mai tare ruta din zona este o partie de 35 de km, numita ruta Safari, pe care te dai cam o zi intreaga. Exista inclusiv un ghid special pentru aceasta ruta.

Special pentru boarderi, in statiunne se afla 2 halfpipe-uri, un quarterpipe si un traseu dedicat pentru slalom.

Apoi, un alt obiectiv interesant in zona este ghetarul din Kaprun, numit Kitzsteinhorn. Ghetarul e unul din locurile ideale pentru snowboarderii si schiorii experti, care au la dispozitie 130 de km de partie si 81 de zone individuale de dat. Daca vrei sa experimentezi datul la altitudini de peste 2500 de metri, in Kaprun, cel mai inalt punct de urcare te duce pana la 3029 m. Zona din jurul ghetarului are avantajul ca zapada rezista tot timpul anului. De aceea Kaprun e una din destinatiile preferate pentru snowboarderi – care vin mai ales pentru snowparkul urias, cu 23 de kickere, multe tevi si funboxuri.

Cu siguranta Salzburg e unul din nodurile principale de unde poti mai apoi sa te duci in niste locuri excelente de dat. Si nici nu e foarte greu de ajuns cu avionul din Bucuresti.

sursa foto

Apoi, trecem la Lyon, care are in apropierea sa una din cele mai tari statiuni de schi si snowboarding din lume – Les Deux Alpes. Statiunea este recunoscuta international pentru cei 220 de km de partii, din care 31 de km pentru experti. In total, in zona ai acces la 256 de partii individuale , cu zone in care te dai la peste 2500 m cam tot anul. Asa ca poate fi o alegere buna si pentru vara.

Cred ca cel mai atractiv lucru din Les Deuz Alpes este mica statiune Le Grave – una din cele mai periculoase si mai grele zone de dat din lume, unde e recomandat sa mergi insotit de un ghid, daca nu ai mai fost pe traseele respective.

Pentru snowboarderi, Les Deux Alpes gazduieste in fiecare an, pe la sfarsitul lunii Octombrie, ”World Snowboarding Exibition”, unul din primele si dintre cele mai longevive evenimente de genul din Europa. In afara de eveniment in sine, zona pune la dispozitia amatorilor un snowpark complex, cu halfpipeuri, boarder cross si cu diverse competitii de-a lungul sezonului.

Nu dureaza mult sa ajungi acolo – iei avionul din Bucuresti si in 2 ore esti la Lyon, de unde mai faci inca 2 ore pana la Les Deux Alpes. Merita toti banii zona respectiva.

sursa foto

Ultima, dar nu cea din urma, zona de dat este Torino, in Italia. Acum cei care se uita de ceva vreme la sporturile de iarna, mai ales pe Eurosport, vor sti despre ce vorbesc – Val d’Isère. Statiunea inclusa in circuitul international de sporturi de iarna este una din cele mai potrivite pentru schiorii si snowboarderii intermediari. Cei 150 de km de partie si cele 50 de instalatii de urcare te tin toata ziua ocupat.

Atractia principala a zonei este snow parkul, care este unul din cele mai mari din lume, masurand peste 35.000 de metri patrati. Acolo poti sa te tadi pe 2 piste de boardercross, un halfpipe, un quarterpipe, cateva mese, kickere si funboxuri. Fie ca esti boarder sau schior, te poti distra toata ziua acolo.

Am pus o statiune din Franta langa Torino, pentru ca e cel mai usor mod de a ajunge in Val d’Isiere, daca vrei sa vii cu avionul din Romania, din Bucuresti sau din Bacau.

Daca nu avei planuri de vacanta de iarna, poti sa te gandesti la cele 3 zone de care am povestit, pentru ca se ajunge usor cu avionul.

Din Bucuresti, preturile incep de la 39,99 Euro, cu tot cu echipamentul de schi inclus. Sfatul nostru este sa iti cauti biletul cat mai din timp, ca sa prinzi preturile cele mai mici.

In Noiembrie e un eveniment mare cand, ninge puternic pe Valea Prahovei si se prevede un prim weekend cu zapada pe care te poti da. Vedeta zonei este Sinaia, unde exista 2 camere web instalate, multa partie la 1400-2000 de metri si posibilitatea de a merge la o tura de partie weekendul acesta.

Asa am reusit sa stau in birou, pe ploaia din Bucuresti, si sa privesc cu creste stratul de zapada pe partie si in zona. Camerele web de mai jos sunt de pe jurnalul.ro

Foloseste-le cu incredere inainte sa pleci spre partie si te scutesti de suprize neplacute

In acest moment toate partiile au fost macar un pic atinse de zapada, iar la 1500 in Sinaia arata destul de bine pentru o tura cu skiurile sau cu placile(37 cm).

Pozele nu sunt ilustrative pentru ceea ce se vede in camera – da click pe fiecare camera in parte, ca sa vezi imagini live!

Sinaia Cota 2000:

Balea Lac:

Azuga – Sorica:

Azuga – Panorama Bugeci

Busteni – Kalinderu II
>
Cavnic:

Arieseni

Parang – Cabana IEFS

Poiana Brasov – Kanzel

Predeal

Suior – Maramures

Vatra Dornei

Hai inapoi pe freejump.ro si vezi starea partiei cu ajutorul webcam-urilor de mai sus. Pe mine m-au ajutat tot sezonul trecut sa ma duc la partie doar cand zapada era buna si mergeau instalatiile de transport.

Doar nu vrei sa bati drumul pana pe Valea Prahovei ca sa nu te poti da din cauza unui viscol, nu?