In prima zi, am plecat dis de dimineata din Brasov, in speranta ca o sa prindem o zi intreaga de dat. Am plecat pe o ninsoare destul de puternica, dar speram totusi sa putem sa urcam pana la 1400 de metri cu masina(lucru care s-ar fi dovedit foarte util pentru plecarea de duminica, o sa vezi mai jos de ce). In fine, am urcat pana pe la 1200, cand drumul s-a blocat din cauza masinilor care nu mai puteau sa urce si din cauza faptului ca la 1400 nu mai erau locuri de parcare(doar era weekendul cu ziua indragostitilor).

Dupa ce am impins masina si am decis sa ne intoarcem la baza, in Sinaia, am zis ca trebuie sa compensam pentru timpul pierdut – era deja 10 trecut de jumatate. Ne-am pus placile in picioare si ne-am legat de masina cu un cablu de kiting, cu care am fost tractati. Asa am coborat de la 1200 pana la Taverna Sirbului, in viraje si ocolind crengile lasate de la atat de multa zapada.

Am ajuns la 2000 de metri dupa inca o ora si ceva, pentru ca se aglomerase deja la telecabine si a trebuit sa petrecem niste timp la cozi. Problema a fost cand am ajuns sus, pentru ca batea foarte tare vantul si viscolea zapada, fapt ce facea imposibila ridicarea unui kite. Mai mult, am incercat sa ma dau 2 manse(am zis incercat pentru ca nu pot numi “dat” ceea ce am facut). Ceata si viscolul erau asa de puternice pe Valea Dorului, incat nu vedeai la 5 metri in fata, iar viscolul iti umplea in 2-3 minute ochelarii de zapada si nu mai vedeai deloc. Am coborat o mansa in 15 minute, mult peste timpul meu obisnuit de coborare. Momentul in care am zis ca nu ma mai dau a fost cand m-am trezit de-a curmezisul partiei, eu fiind convins ca ma duc in continuare in jos.

Asa s-a incheiat ziua 1, un pic frustrant pentru noi, pentru ca nu am reusit nici sa ne dam, nici sa inaltam kite-urile.

A doua zi am avut parte de o surpriza foarte placuta – soare si cald, senin, un pic de vant, deci vreme perfecta pentru o zi de dat si de inaltat kite-uri.

In prima parte a zilei, m-am dat cateva manse, sa ma dezmortesc si sa incerc niste linii noi pe vale. Cand am fost in Austria, am reusit sa ating peste 60 de KM/h cu placa, in coborare. Atunci mi-am propus sa depasesc viteza asta si ziua de duminica a fost perfecta pentru incercare – partie proaspat batuta cu ratrack-ul(2).

Date: 14.02.2010 10:41 am, Distance: 0,97 kilometers, Elapsed Time: 02:12.0, Avg Speed: 26,5 km/h, Max Speed: 98,8 km/h, Avg Pace: 02′ 16″ per km

Mi-am depasit recordul de viteza pe snowboard – tehnica pe care am folosit-o este destul de simpla, am mers in linie dreapta pana cand placa a inceput sa vibreze, moment in care am franat. Am repetat ciclul asta de cateva ori, pana am atins viteza maxima.

Dupa ce mi-am facut damblaua cu viteza si datul in prima parte, am mers in varful partiei, unde lumea se stransese pentru cateva sesiuni de kiting. Toata treaba asta cu kite-ul nu este asa de complicata, daca esti atent la inceput la cateva reguli si sfaturi de baza. Mie a avut grija Marian sa imi explice lucrurile de baza, ca sa pot sa manuiesc kite-ul.

Zona in care te joci cu kite-ul se numeste fereastra de vant (3) si se gaseste in functie de directia din care bate vantul. Te asezi cu spatele in vant si desenezi o sfera imaginara. Imparti sfera cu ajutorul mainilor intinse si obtii sfertul de sfera in care se afla fereastra de vant. Kite-ul, dupa ce il ridici de la sol, se tine cat mai aproape de zenit(adica deasupra capului, aproape vertical). Daca il cobori, la 45 de grade, in fereastra de vant, intra in power (4) si te ridica de la pamant. Daca se intampla asta, trebuie sa dai drumul barii de comanda si sa il prinzi cu ajutorul corzii de siguranta si aterizeaza de unul singur.

Kite-ul se controleaza cu ajutorul unui sistem de corzi si o bara principala de comanda. Pentru decolare, trebuie sa tragi puternic de cabluri si bara, pana cand kite-ul prinde suficient vant. Apoi, ca sa il mentii la zenit, in zona in care te poti juca cu el, trebuie sa il manevrezi tragand de bara in stanga(pentru viraj de stanga) si in dreapta(pentru viraj de dreapta). Virajul functioneaza pe baza de tensiune in fir, asa ca trebuie sa actionez bara astfel incat firul din directia virajului sa fie cel tensionat, iar celalat fir este mai liber.

Nu iti povestesc mai multe, te las sa te uiti la niste poze:

Daca vrei sa te apuci de kiteboarding, ia legatura cu Marian, pe Facebook si inscrie-te la un curs pentru incepatori.

In Noiembrie e un eveniment mare cand, ninge puternic pe Valea Prahovei si se prevede un prim weekend cu zapada pe care te poti da. Vedeta zonei este Sinaia, unde exista 2 camere web instalate, multa partie la 1400-2000 de metri si posibilitatea de a merge la o tura de partie weekendul acesta.

Asa am reusit sa stau in birou, pe ploaia din Bucuresti, si sa privesc cu creste stratul de zapada pe partie si in zona. Camerele web de mai jos sunt de pe jurnalul.ro

Foloseste-le cu incredere inainte sa pleci spre partie si te scutesti de suprize neplacute

In acest moment toate partiile au fost macar un pic atinse de zapada, iar la 1500 in Sinaia arata destul de bine pentru o tura cu skiurile sau cu placile(37 cm).

Pozele nu sunt ilustrative pentru ceea ce se vede in camera – da click pe fiecare camera in parte, ca sa vezi imagini live!

Sinaia Cota 2000:

Balea Lac:

Azuga – Sorica:

Azuga – Panorama Bugeci

Busteni – Kalinderu II
>
Cavnic:

Arieseni

Parang – Cabana IEFS

Poiana Brasov – Kanzel

Predeal

Suior – Maramures

Vatra Dornei

Hai inapoi pe freejump.ro si vezi starea partiei cu ajutorul webcam-urilor de mai sus. Pe mine m-au ajutat tot sezonul trecut sa ma duc la partie doar cand zapada era buna si mergeau instalatiile de transport.

Doar nu vrei sa bati drumul pana pe Valea Prahovei ca sa nu te poti da din cauza unui viscol, nu?

Click pe imagine pentru marire

Vă spuneam ieri în articolul despre Ossiach, de Gerlitzen, locul de dat din regiunea de sud-vest a Austriei. N-am detaliat foarte mult in articolul precedent exact ce va intereseaza mai mult – partiile, asa ca o sa o fac acum.

Muntele nostru este deservit de 15 instalatii de cablu, facute sa urce mii de turisti in fiecare zi. Ele sunt impartite in urmatoarele tipuri – ca sa fiti pregatiti cand mergeti acolo. Sunt de toate tipurile – de la telecabina, telescaune, la teleschiuri:

• - o telecabina, care va duce de la baza muntelui, pana sus, pe varf – 4 persoane
• - un telescaun cu protectie impotriva vantului – 4 persoane
• - 2 telescaune fara protectie impotriva vantului, de cate 4 persoane
• - 3 telescaune de 2 peroane
• - 1 telescaun-vedeta de 8 locuri – printre primele din lume
• - 7 teleschiuri imprastiate prin zona de schi, ca sa nu mergi deloc pe jos
• - si un teleschi pentru copii – sunkid

Programul tuturor instalatiilor este de la 8:15 la 17:00. Costurile pe zi se ridica pana la 34 Euro un skipass nelimitat(asta mai putin in cazul Snow Explosion, unde skipass-ul acesta e inclus in pret).

Bun, acum ca stim cum se urca pe Gerlitzen, trecem si pe la partii, cei 51 de km. Majoritatea partiilor sunt de dificultate medie, asa ca nu trebuie sa fiti profesionisti ca sa va dati pe Gerlitzen, cel putin pe cei 38,3 km. Daca sunteti chiar la inceput, avem 9 km de partie usoara, numai buna pentru cei care si-au pus pentru prima data schiul sau snowboardul in picioare.

Nici amatorii de senzatii mai tari nu duc lipsa de distractii pe aici. In afara de cei 3,3 km de partie dificila, speciala pentru ei, exista si 2 fun park-uri, unde pot sa iti exerseze schemele sau sa incerce unele noi. Primul fun park este destinat rail-urilor, inclusiv un rainbow destul de mare:

Al doilea fun park e pentru amatorii de adrenalina – in special pentru cei care nu a mai fost pe asa ceva – prin halfpipe-ul sapat in partie. Stiti competitiile acelea de la TV, in care Shawn White sau Palmer sar prin halfpipe? Poti sa faci si tu acelasi lucru, doar sa nu lasi casca acasa! E extrem de periculos sa te dai prin funpark fara echipament de protectie. Pe langa halfpipe, mai sunt destul de multe zone in care poti sa sari si sa iti exersezi trick-urile preferate in aer.

Sub telescaunul de 8 persoane pe Gerlitzen poti sa faci concurs cu prietenii tai sau cu oamenii care se dau in acel moment pe partie, pentru ca pe partia Neugarten(22) există un cronometru, care contorizeaza toti schiorii si snowboarderii care trec pe la punctele de cronometrare.

Acum modul in care o sa va dati pe toate cele 30 de partii ramane la latitudinea voastra, explorati, pentru ca merita sa te dai pe partiile austriace si pentru peisajele extraordinare – mai ales daca e senin.

Partiile de pe Gerlitzen au primit de-a lungul timpului aproape 1700 de voturi, cu o medie de 4,09 puncte din 5 posibile. Mai mult de doua treimi din oamenii care s-au dat pe ele au zis ca merita 4 sau 5 stele, ceea ce nu e deloc de neglijat.

sursa datelor

Daca vreti sa si vedeti unde puteti merge iarna asta cu Snow Explosion – pe Gerlitzen sunt instalate 9 camere web, cu care poti verifica usor vremea si conditiile de pe fiecare partie.

Bafta la zapada si enjoy!

p.s.: daca esti blogger, poti sa mergi pe Gerlitzen in delegatie oficiala de la Snow Explosion.
p. p. .s. dupa partie, merge o bere – recomandarea mea personala – berea produsa in Villach